Caracteristici prezente din perspectiva unor percepții

Făcând un tur al analizelor și previziunilor unor organisme de referință în domeniu , putem enumera toate provocările geopolitice și economice viitoare. Cum va fi lumea peste un deceniu, sau două sau mai multe?

Am mai scris despre BRICS și chiar am dezbătut unele teorii care explică modul în care “permisele actualei crizei economice sunt o reproiectare a noii ordini mondiale, deoarece a luat prin surprindere o mulțime de state și le-a permis unora să speculeze punctele slabe ale altora, pentru a se repoziționa ele însele la un alt nivel geopolitic” . Am atras atenția atât asupra obiectivului presupus strategic, cât și asupra caracteristicii premeditate a crizei economice. În opinia mea, importanța acestor mesaje își găsește eco-ul în faptul că această criză a subminat economia statelor emergente.

Este tendința principală declinul Occidentului? Pentru prima dată din secolul al XV-lea și pana acum, țările occidentale își puteau pierde puterea în fata noilor puteri emergente. Acesta era începutul ultimei faze a unui ciclu de cinci secole de dominație occidentală în lume. Chiar dacă Statele Unite vor rămâne una dintre cele mai mari puteri la nivel mondial, își vor pierde ele hegemonia economică în fata Chinei? Nu vor mai urmări ele “hegemonia militară”, așa cum au făcut-o la sfârșitul Războiului Rece (în 1989)? Unele cercetări arată că ne îndreptăm spre o lume multipolară în care noi actori – China, India, Brazilia, Rusia, Africa de Sud – vor deveni poli regionali solizi și își vor disputa supremația internațională cu Washington-ul și aliații săi – Marea Britanie, Franța, Germania, Japonia. Cifrele arată o tendință de declin a Vestului și se prefigurează că țările occidentale vor merge de la 56% cât au în prezent, la 25% în mai puțin de un deceniu. În mai puțin de două decenii, Occidentul va pierde mai mult de jumătate din predominanță sa economică și una dintre principalele consecințe este că SUA și aliații săi nu vor avea mijloacele financiare să-și asume rolul de jandarm mondial.

Pe de altă parte, se confirmă oare faptul că, China, este o locomotivă mai puternică decât Statele Unite și Europa la un loc, în termeni de populație, PIB, cheltuielile militare și investițiile tehnologice? China se poate baza pe independența sa energetică datorită petrolului și a gazelor de șist. Dar, Statele Unite ale Americii ar putea deveni liderul mondial în producția de petrol pană în 2020, depășind Arabia Saudită,care este liderul mondial actual ceea ce va produce o răsturnare a relațiilor de putere, fără precedent.
Poate părea ciudat, atunci când unii sugerează că, China ar putea intra în recesiune în curând. Cu toate acestea, Jim Walker susține că acest lucru este posibil: “suntem, probabil, pe cale sa vedem China intrând mai degrabă în recesiune decât într-o încetinire a creșterii economice” . În ceea ce privește gândirea scenariului, o astfel de afirmație ridică două întrebări importante. În primul rând, care ar putea fi cauzele unei recesiuni în China? O criză bancară? În al doilea rând, care ar putea fi consecințele unei astfel de recesiuni? Schimbări de politică economică, tulburări sociale și / sau o politică externă mai agresivă? Jim Walker prezice un soc (recesiune și inflație – mai rău decât stagflație). Eu aș înclina mai degrabă pentru o încetinire puternică a creșterii, nu pentru o recesiune, care în cazul în care politicienii vor influenta politica băncii centrale, s-ar putea înrăutăți. Este într-adevăr un risc serios datorat faptului că banca centrală a Chinei continuă să se supună influentelor politice. Zhou Xiaochuan, a fost un guvernator foarte capabil al Băncii Naționale a Chinei, dar a trebuit să se supună politicului: el nu se numără printre cei câțiva, cei mai puternici oficiali chinezi. Nu există semne încă, că noua conducere va acorda mai multă autonomie băncii. Acest lucru privează China de un instrument independent sau autonom de reglementare a ofertei de bani.

Rusia este activă în Organizația de Cooperare de la Shanghai, care este atât o organizație de securitate cât și una economică. Desigur, în Asia Centrală, Moscova și Beijing-ul sunt concurente atât pe plan economic, cât și pe planurile politic și de securitate, dar niciun conflict major nu se prefigurează intre aceștia doi. Naționaliștii ruși promovează “Eurasia”, sub conducerea Rusiei, dar este mai degrabă doar o ideologie decât orice altceva. Normalizarea relațiilor dintre China și India elimina orice potențial dezacord. In cadrul Consiliului de Securitate al ONU, China, aproape invariabil, votează cu Rusia.

Criza din Europa va dura cel putin un deceniu, până în 2023 și nu este sigur dacă UE va fi capabilă să susțină coeziunea. Între timp, China este a doua cea mai mare economie din lume și va deveni, în curând, prima.

Alte țări dintre țările BRICS (Brazilia, Rusia, India și Africa de Sud) se vor instala pe linia a doua și vor intra în concurență directă cu fosta dominantă ca grup – JAFRU (Japonia, Germania, Franța, Marea Britanie). Pe linia a treia sunt o serie de puteri intermediare, cu puternice date demografice și creșteri ale ratei de creștere economică, și ele pot deveni poli hegemonici și regionali, deoarece tind să fie un grup de influență la nivel mondial, CINETV – Columbia, Indonezia, Nigeria, Etiopia, Turcia, Vietnam.

Un raport al Ramses si alte surse similare spun că, în noul sistem internațional, cei mai mari actori din lume nu vor mai fi țări, ci comunități unite și interconectate, cel puțin prin intermediul internetului și a rețelelor sociale. Influenta Facebook, care va avea peste un miliard de utilizatori sau a Twitter – 800 de milioane – în jocul politic din lume, ar putea fi decisivă. Structurile de putere se vor risipi, datorită accesului universal la astfel de rețele și utilizării de noi tehnologii digitale. Chiar dacă amenințările militare nu se vor agrava, cu un singur click, pericolele vor veni de la entități non-militare.

In acest context, mai trebuie menționat și riscul crescut de conflict în țările în care resursele naturale, cum ar fi apă și sol, sunt foarte limitate și în care populația este foarte tânăra (în timp ce UE are o populație în curs de îmbătrânire).

Eu nu pot să spun cum va fi organizată lumea peste patru secole de acum înainte, dar astăzi și pentru o lungă perioadă de timp, statele-națiune vor rămâne principala formă de organizare socială la scară mondială. Noi forme de comunicare se va dezvolta într-adevăr mai mult și pot să devină mai importante, acum însă, Facebook și Twitter, deși creează legături intre oamenii din toată lumea, nu pot slăbi statele-națiune (acestea pot fi folosite împotriva guvernelor naționale autoritare, dar asta e altă discuție). Tehnologia va continua să fie cel mai important criteriu de diferențiere între state, dar viitoarele state nu vor fi pe Internet, pe Google sau Facebook, chiar dacă acestea vor deține munți de date în timp real și vor avea mai multe informații decât statele-națiune.

Viitorul este rareori previzibil.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s